Istoria comunității de bulgari târgovișteni începe în 1851, când un număr de 57 de familii bulgăreşti au plecat de la Băleni de pe moşia marelui ban Grigore Băleanul după ce şi-au achitat datoriile către proprietar. Răscumpărându-se, au venit ca oameni liberi şi au cumpărat terenuri la Târgoviște, unde s-au ocupat cu agricultura. Identificarea lor drept sârbi arată obișnuința localnicilor de a-i numi astfel pe cei veniți de la sud de Dunăre, vorbitori ai unei limbi de origine slavă. Mahalaua sârbilor a trecut prin multe încercări de-a lungul istoriei sale. Un eveniment dramatic a avut loc la începutul secolului XX.

În 10 septembrie 1929, satul a trecut printr-o grea încercare în urma unui incendiu, izbucnit în timpul zilei, când toţi erau plecaţi la câmp; au fost aproape complet distruse străzile Grădinari şi Legumelor. Au ars atunci 71 de case, dar nu s-au înregistrat victime. S-a constituit un comitet al sinistraţilor din Sârbi format din: Dumitru Florea – preşedinte, Florea Zdrafcu, Simion Brătescu, Iacob Pavel, Gheorghe Florea, Toader Ghergu, Pavel Catangiu. Primăria oraşului hotărăşte ca pădurea Sf. Gheorghe din Răzvad sa fie data în exploatarea sinistraţilor, contra unei sume de 587000 lei. Harnici şi perseverenţi, locuitorii cartierului şi-au refăcut repede casele distruse de incendiu.