Întreprinderile petroliere Ioan Grigorescu au fost cele mai vechi în domeniul petrolului din județul Dâmbovița, fabrica de petrol apărând în documente începând cu 1889, o dată cu modernizarea rafinăriei din cătunul Mahalaua (Viforâta) care prelucra petrolul extras de la Colibași, Glodeni și Gura Ocniței. Petrolistul Ioan Grigorescu este un vizionar, dar și un extraordinar om de afaceri.

La început  petrolistul folosea comis voiajori, atât în țară, cât și în Austro – Ungaria, pentru a stârni interesul clienților pentru produsele sale: petrol brut sau derivate. Într-o piață extrem de concurențială, produsele târgovișteanului începuseră să ajungă la sfârșitul secolului XIX în Ungaria, Germania, Belgia, Serbia, Italia, iar prin mijlocirea unui afacerist italian, deținător al unei fabrici de lămpi de iluminat, care folosea drept carburant gazolina, în Egipt și Dalmația.

Abil afacerist, Ioan Grigorescu s-a folosit de Legea industrială din 1887 și modernizează fabrica, construind depozite de petrol, benzină și păcură legate prin conducte. În 1900 era cea mai modernă fabrică, cu procedee de fabricație economice, cu un consum mic de energie și un randament maxim.

În 1900, petrolistul participa la Expoziția Universală de la Paris unde exponatele firmei sale au fost premiate cu medalia de argint. Aceeași distincție o primește 5 ani mai târziu, în cadrul Expoziției și Congresului Mondial de Petrol de la Liege (Belgia). În aceeași perioadă Rafinăria lui Ioan Grigorescu exporta, prin “Steaua Română”, benzină care Zurich și Basel, iar prin Lowenbach & Co, spre Koln, Eislinger și Bruxelles.

Cu câțiva ani înainte să moară, Ioan Grigorescu și-a pus casa la dispoziție ca sediul al Băncii Comerciale și Industriale a cărui prim director a fost Constantin Carabella. După moartea petrolistului, Banca a continuat să sprijine economia județului, reușind să reziste vremurilor dificile, datorită celor implicați în administrarea ei, fiind desființată prin decret în 1948.