Ioan Alexandru Brătescu Voinești s-a născut la Târgoviște, în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. La început, scria povești pentru copiii săi. Apoi, sub atenta îndrumare a lui Titu Maiorescu, poveștile lui au devenit unele dintre cele mai cunoscute ale vremurilor de atunci și de acum.

După moarta sa (1946), în 1968 casa lui de la Târgoviște a devenit Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni.

„Am isprăvit grijile casei de construit. În anul în care nu am scris nimic mi-am făcut o casă ca un colț de rai, parc, grădină de pomi fructiferi, grădină de zarzavaturi. Din tinda de unde vă scriu se vede toată valea Ialomiței. Sute de nuanțe de verde, de albastru și violet și, deasupra dealurilor, coamele munților albe de zăpadă. Casa mea e un roman de toată frumusețea.”. Asta îi scria prozatorul mentorului său, Titu Maiorescu, despre casa construită într-un singur an, respectiv 1898, lângă malul iazului Morilor.

În 1925 îi vinde casa directorului Spitalului Județean pentru că se mutase deja la București. Noul proprietar nu face prea multe modificări, păstrând inclusiv o bună parte a zugrăvelii.

La un an după transformarea casei în Muzeu, în 1969, în curtea acestuia este amplasat și bustul lui Ioan Alexandru Brătescu Voinești, bust realizat de Vasile Blendea în 1965. Sculptura surprinde de-o potrivă blândețea și calmul prozatorului. a