Tiberiu a plecat la 12 ani din Târgoviște, împreună cu familia și locuiește în Castellon de la Plana. Are destule amintiri din localitatea natală, dar cele mai dragi sunt legate de Parcul Chindia, fiind un iubitor al naturii, de școala generală și mai ales de învățătoarea sa, Ioniță Florica, cea despre care spune cu recunoștință că a ținut clasa unită ca pe o familie și datorită căreia, după ani și ani, încă păstrează legătura cu foști colegi de generală. Arta a intrat apoi în viața sa, când a ales liceu de artă, a studiat vioară și a descoperit ulterior înclinația spre pictură. Profesorii îl apreciau și a început să aprofundeze. A deprins singur tehnica picturii în acuarelă și pendulează între real și abstract, încă în căutarea unui stil propriu.
Acum are 35 de ani, a absolvit Facultatea de Design, dar lucrează în transport – ceea ce consideră că îi oferă ocazia să vadă lucruri care îl inspiră, pasionat fiind de peisajele urbane. Experimentează în continuare în pictură și cântă cu vocea și la vioară în unele coruri. Arta face parte din viața lui, dar îmbină utilul cu plăcutul, încă descoperindu-se pe sine. „Dacă ai găsit ceva ce-ți place și nu îți dă pace până nu faci, găsești și timp. Trebuie să mai faci și altceva decât muncă, mâncare și somn, sufletește mai e nevoie și de altceva”, crede Tibi. Iar pentru el asta înseamnă să picteze. “Faptul că lumea mă cheamă să expun și mi se cumpără tablouri este o confirmare a talentului meu.” Își amintește și acum cât de greu s-a despărțit de primul său tablou vândut, ca și cum ar fi renunțat la o parte din el.
A adunat în palmares multe expoziții, personale sau colective, începând cu anul 2013. Majoritatea au fost în Spania, dar a expus și În Italia, Franța și în România, ultima, de la Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” din Tecuci, considerând că este cea mai reușită pentru că este prima expoziției personală în România (a mai expus alături de alți artiști) și cea în care și-a arătat nivelul la care a ajuns. Speră să mai expună în țară, ca să poată astfel să mai descopere din România. „Aș avea astfel ocazia să mă întorc la țara mea, pe care o port în suflet”.
„Pictez pentru că simt nevoia să pictez și să reinterpretez în acuarelă o idee sau ceva ce am văzut. Am momente în care lucrez mai intens, mai ales dacă trebuie să pregătesc o expoziție. Am momente însă în care fac pauze lungi”, ne mărturisește Tiberiu Mateescu. Lucrează poate și 30 de ore la o pictură, în mai multe sesiuni. Puține sunt lucrările pe care le termină într-o singură sesiune. Și pictatul are un proces și începe cu un desen. Iar satisfacția cea mare nu o aduce neapărat rezultatul. „Simplul fapt că îmi place ceea ce fac îmi aduce bucurie.”
Oana Berliba-Soare
