Lumea se vede diferit prin ochii unui copil. Deși noi, oamenii mari, ne credem mai deștepți, uneori copiii au o viziune mult mai clară asupra realității. Astăzi am descoperit povestea lui Laurențiu Ion, un târgoviștean crescut în „cartierul bun” din inima „cartierului rău”.

„Primii opt ani de viață i-am petrecut în Șerpărie, un cartier semicentral din Târgoviște cu patru blocuri, trei de familiști și unul, cel mai mare, de nefamiliști. În 1998, jumătate dintre tații cartierului era la pușcărie, iar cealaltă jumătate lucra la Upet, cea mai mare fabrică din oraș. Mamele nu-și permiteau să stea acasă, unele lucrau la aceeași fabrică sau în piața din apropiere.

Deși un cartier mic, adulții aveau aici o limită a spațiului în care-și duceau viața: familiile bune cu familiile bune, familiile mai puțin bune cu familiile mai puțin bune. Părinții singuri erau marginalizați, la fel și cei fără un loc de muncă sau de etnie romă. Nimeni nu voia să se amestece cu o mamă singură cu doi copii al cărei soț era la închisoare pentru furt. Mulți furau din fabrică până erau prinși, iar unii aveau activități paralele: comerț ilegal cu țigări și alcool sau prostituție.

Era un cartier al nostru într-un cartier al celorlalți, un cartier bun în inima unuia rău. Până și colegul de bancă îți era decis prin alianțele între familii, la fel ca drumul spre școală și înapoi acasă, pe care-l învățai încă din grădiniță. Eu trebuia să ocolesc blocul de nefamiliști, s-o iau prin intrarea care dădea în strada principală și niciodată prin spate, unde-și făceau veacul oamenii și copiii lor, pe care părinții mei nu-i aprobau…”

________________________________________________________

Citește întreaga poveste: