Chiar și-n perioada în care nu era capitală, Cetatea Târgoviștei a reprezentat un punct important de comerț. În 1603 apare documentat, pentru prima dată, Târgul de Sus, localizat în partea nordică a Curții Domnești, pe drumul vechi spre Brașov. Pentru mulți ani, acest loc a reprezentat principalul punct de comerț din zonă.  Târgul de Sus a funcționat în acea regiune până la începutul secolului următor când Constantin Brâncoveanu a decis să-l mute în afara orașului.

Potrivit Enciclopediei Municipiului Târgoviște, pe la 1700 târgul a fost mutat pă Ulița cea Mare (…) în jos de Poarta Domnească. Așa și-a primit și denumirea de Târgul din afară. Aici se găseau câteva zeci de prăvălii și multe pivnițe de piatră în care se comercializau tot felul de mărfuri. Multe dintre aceste prăvălii aparțineau chiar domnitorului, restul fiind, în majoritate, ale boierilor care făceau bani frumoși cu ajutorul acestora.

Același document precizează că în 1712 s-au întâmplat de s-au ard Târgul Târgoviștei. Flăcările au distrus tot ce se afla pe acel teren. Câteva luni mai târziu, la începutul lui 1714, Constantin Brâncoveanu decide să cedeze terenul sterp Mănăstirii Hurezu.