Deși sistemul de învățământ din România este greoi și rigid, apare din când în când câte un dascăl, tânăr, ale cărui motivație și dragoste pentru copii trec dincolo de limitările programelor. Așa este și cazul Alexandrei Neagu care, deși nu și-a dorit de la-nceput să fie profesor, astăzi a devenit un model spre care ar trebui să se uite mulți.

Alexandra este absolventă de Carabella și, deși mentorul și modelul ei, profesorul Monica Cristache, îi spunea mereu că ea va ajunge profesoară, ea n-a crezut asta decât câțiva ani mai târziu. A văzut în mine dascălul care sunt astăzi. După liceu a plecat la Facultatea de Litere din București, însă abia la cursurile din cadrul modulului psihopedagogic, a realizat că-și dorește să lucreze cu cei mici și să-i ajute să descopere tainele limbii lor și dragostea pentru literatură.

Astăzi predă la Șuța Seacă și la Raciu și este unul dintre cei mai îndrăgiți profesori ai copiiilor. S-a apropiat de ei ca un prieten păstrând însă exigența de dascăl și ascultându-i a reușit să facă aproape toți elevi săi de V – VIII să fie fascinați de cărți.

Încerc să le ascult dorințele și să-i implic în activități care să le stârnească interesul. (…) Motivația mea se găsește în ei!

Deși este de doar 3 ani la catedră a reuși să facă lucruri unice în Dâmbovița. Anul trecut, spre exemplu, în timpul unui simpozion intitulat Ce este dragostea a reuși să scrie o carte alături de elevii săi. La eveniment au participat 10 școli, ea fiind singura din afara Bucureștiului. În timpul unei ore de curs le pus copiiilor acea întrebare și le-a cerut să răspundă pe un grup de WhatsApp cum știu ei mai bine, cu sau fără emoticoane și cuvinte mari, iar elevii cu dizabilități au putut chiar să deseneze sau să se exprime în propriul mod. Toate răspunsurile copiiilor au fost strânse într-o carte pe care fiecare dintre ei a primit-o în dar.

A reușit să ne insufle copiiilor dragostea de carte implicându-i în fiecare poveste. Le aduce fiecare poveste în lumea reală și le cere părerea legat de multe dintre lucrurile care se întâmplă în povești și despre acțiunile personajelor. Mai nou, pentru a le aduce copiiilor ideea de citit într-o zonă cât mai confortabilă și familiară, orele de literatură au devenit ceainării literare. Cu un pahar de ceai în mână, copiii citesc cărțile preferat, vorbesc despre ele și fac tot soiul de jocuri care să-i transpună în universul cărților.

Nu i-a fost deloc ușor fiindcă, pe lângă faptul că nu se bucură de privilegiul unui loc de muncă stabil, unii dintre cei cu mai multă experiență în sistem sunt sceptici și foarte critici cu privire la metodele ei de predare. Cu toate acestea, a rămas motivată și vrea să facă tot mai multe pentru copii și pentru a-i apropia de lectură.

Claudia F. BADEA