You are currently viewing Alexandru Nimereală își transpune stările în grafică abstractă

Alexandru Nimereală își transpune stările în grafică abstractă

Alexandru are un nume și o pasiune mai aparte. A aflat că numele este unul rar întâlnit în zona noastră, iar pasiunea pentru grafică abstractă este și ea mai puțin abordată de artiști, fie ei la început de drum sau mai cu experiență. Este târgoviștean și a început să deseneze în perioada liceului, când a descoperit că a desena este o modalitate bună de a se exterioriza. La unele șlefuiește și săptămâni întregi, a avut și perioade lungi în care nu a desenat nimic, însă chiar și așa, la cei 43 de ani ai săi și foarte multe desene, o parte chiar expuse, nu se consideră artist. Lucrează ca inginer proiectare. Face grafică abstractă din plăcere, în stilul său unic și atipic, fără pretenția de a fi înțeles sau măcar apreciat. Dorește în schimb să trezească în ceilalți amintiri și stări.

„Mulți au tendința să mă întrebe ce e în desen, ce am vrut să fac. Nu asta e ideea. Important este ceea ce-ți captează ție privirea, ce vezi tu în liniuțele de acolo. Nu e un joc de iluzie optică. Sunt stări. Vreau ca omul care privește să dea frâu imaginației și să se regăsească în grafica mea. Mă interesează dacă i-a trezit o amintire, a stârnit ceva în el și atunci, în momentul acela, pot spune că sunt mulțumit de ce am creat.”

Nu are studii de artă. A terminat liceu de electrotehnic și a urmat Facultatea de Inginerie și Biotehnologii. S-a adresat de câteva ori unor profesori de desen/pictură în speranța unor îndrumări. Însă aceștia nu i-au înțeles viziunea și astfel a continuat în pasiunea sa, de unul singur, cu încurajări din partea celor apropiați.

„La cursuri, desenul este matematică: faci o schiță, alegi culori, alegi cum să bată lumina, nu mă regăsesc în asta. Eu am o trăire, iau o coală de hârtie și cumva foaia îmi spune pe măsură ce progresez unde trebuie să mai adaug ceva, că e un cerc, că e o curbă, că e o linie dreaptă.”

Desenul devine astfel o metodă de refulare, de terapie. Fiind trăirile sale, păstrează pentru el simbolistica din imagini, dar are grijă să folosească elemente din realitatea comună pentru ca cel care privește desenul să aibă un punct de pornire în a descoperi povestea din spatele liniilor sau amintirile din spatele gândurilor de zi cu zi.
Și chiar dacă iubește simplitatea compoziției în linii negre, pe alb, ia în calcul ca pe viitor să treacă la pictură, ca să adauge culoare. „La un moment dat vreau să încerc partea asta. La ce fac în prezent singua culoare permisă este roșu”, explică el. Poate atunci se va descoperi ca artist. Oricum s-ar vedea pe sine, noi îi apreciem creațiile și îl felicităm pentru cultivarea talentului său.

Oana Berliba-Soare

Distribuie: