Dâmbovița a fost acasă pentru multe personalități remarcabile, ce și-au făcut numele să dăinuie prin ideile și munca lor. Găsiți în „paginile” revistei noastre multe exemple de astfel de nume, la care adăugăm astăzi pe Daniel Renard.
Născut pe 24 martie 1871, în Dragomirești, Dâmbovița, din mamă româncă și tată elvețian, Renard a obținut diploma de arhitect absolvind École nationale supérieure des beaux-arts din Paris. A făcut parte din Comitetul Societății Arhitecților Români (SAR) și a fost pentru o perioadă arhitectul serviciului tehnic la Ministerul Domeniilor.
Propunerea de a proiecta Cazinoul din Constanța s-a concretizat prin contractul semnat la data de 23 iulie 1903, de primarul liberat Cristea Georgescu. Renard însă a fost înlăturat în momentul în care au venit conservatorii la putere, în anul 1905. Revenirea liberalilor la putere, între 1907 și 1908, face ca Renard să-și reimpună proiectul său, realizat stilul Art Nouveau. Fundațiile Cazinoului au fost modificate de trei ori. A fost cel mai mare edificiu de acest fel de pe teritoriul României. La 21 decembrie 1909, inginerul Elie Radu și arhitecții Ion Mincu si Dimitrie Maimarolu au fost solicitați pentru a se pronunța în legătură cu Proiectul Renard relansat. Fără a modifica nimic esențial la designul exterior al clădirii, acești specialiști de prestigiu ai timpului au adus doar sugestii de completare, decorare și compartimentare al interiorului, de care s-a ținut cont, pentru ca, în sfârșit, Cazinoul să fie terminat și apoi inaugurat la data de 15 august 1910.
Cazinoul este cel mai importat edificiu proiectat de arhitectul dâmbovițean, alături de construcții precum Pavilionul-Restaurant din fața Cazinoului din Constanța, actualul Acvariu (1912) , otel Regina (astăzi Hotel Intim) Constanța, Complexul Administrativ de lânga Gara Veche (Prefectura, Palatul Regal si Tribunalul) Constanța, Vechiul spital din Medgidia, Biserica din Hârșova, Clădirea Prefecturii județului interbelic Putna, Focsani (1913), Hotelul Athenee Palace din Bucuresti (în vechea formă, în stilul Art Nouveau) (1914), decorul interior al bibliotecii din Casa Micescu (1931-1932).
Foto: Wikipedia
