Cunoașteți senzația de “piele de găină” pe care discuția cu unii oameni o lasă? Este vorba acei oameni cu suflet mare, dar trăire discretă, acei oameni sensibili la problemele altora și săritori spre folosul celor în nevoie. Daniela Ciocodeică este unul dintre acei oameni. Nu acceptă nicio laudă, nu consideră că are vreun merit, deși implicarea sa în acțiuni umanitare în ultimii mai bine de 10 ani o contrazice și îți lasă fiori. „Nu pot să mă încununez cu vreo mulțumire sau vreun merit. Sentimentul meu când ajut este că asta trebuie să fac. Și a fost de fiecare dată un efort colectiv. Oamenii au răspuns frumos la apelurile făcute de mine. Cred că Dumnezeu duce oamenii fix în momentul potrivit la locul potrivit pentru că mi-am dat seama că Dumnezeu lucrează prin oameni”, crede târgovișteanca în vârstă de 38 de ani, care a găsit sprijin între apropiați și nu numai pentru a aduce bucurie în sufletele multor persoane aflate în dificultate.

„Viața este și despre altceva decât despre mine și despre cei apropiați”

A început cu o acțiune de strângere de alimente pentru cei de la Valea Plopului, sensibilizată de situația beneficiarilor de acolo. „Îmi amintesc cum am fost blocată de felul în care oamenii, când ne-au văzut, ne-au mulțumit. Când am luat contact cu ei mi-am dat seama că viața este și despre altceva decât despre mine și despre cei apropiați. Am mers de câteva ori la Valea Plopului și de acolo a început transformarea mea interioară văzând bucuria copiilor acelora și credința pe care o au în Dumnezeu. Atunci am decis să ajut cât pot de mult oamenii aflați în nevoie”, ne-a povestit Daniela Ciocodeică.

A urmat experiența Negrenii de Sus unde l-a întâlnit pe părintele Bodgan Danu și unde a fost de câteva ori cu alimente. Apoi a ajutat o adolescentă dintr-o localitate de lângă Găești ce își dorea foarte mult să citească. Cărțile au ajuns la ea, în plus, fata a petrecut o zi alături de cai, acesta fiind un alt vis de-al ei. Daniela iubește caii și a pus de asemenea la cale serbarea zilei onomastice pentru o fetiță nevăzătoare tot călare. „A trăit una dintre cele mai mari bucurii din viața ei”, își amintește cu emoție încă.

O altă acțiune frumoasă pe care a coordonat-o a fost „Shoe Box” – „am umplut o camionetă cu cutii de pantofi pline cu daruri pentru copiii sărmani dintr-un cartier din București”. A ajutat apoi la strângerea celor necesare ca o familie din Gura Șutii (mama și trei fete) să treacă mai ușor peste o perioada dificilă din viața lor. Alături de cei din Asociația Neamunit, a gătit și a împărțit mâncare celor nevoiași. Iar un alt moment special a fost botezarea unei fetițe. „Era dintr-o familie specială, cum rar mi-a fost dat să întâlnesc. Pe cât erau de sărmani, cei trei frățiori ai ei, pe atât erau de deștepți și imaculați în suflet! Vreau să cred că Dumnezeu le-a pregătit o viață de vis.”

A renovat complet o casă pentru patru fetițe sărmane, crescute de bunică

Au fost multe acțiuni mărunte, dar pline de emoție și dăruire, pe care le-a inițiat sau în care s-a implicat cu altruism. Însă cea mai de amploare a fost „proiectul Produlesti” – renovarea din temelii a unei case în care locuiau patru fetițe crescute de bunică. „A fost o muncă titanică din partea mai multor oameni, pe parcursul a aproape un an. Iar cea mai mare bucurie a mea a fost schimbarea copilelor. Le-am găsit într-un pătul, într-o cameră încălzită cu o sobă. Din momentul când casa a fost gata sunt alți copii. Au primit speranța. Le-am pus condiția să învețe bine. Cred cu tărie că, pentru ei, pentru cei în astfel de dificultate, școala este unica soluție” este de părere târgovișteanca. Ea nu se va opri aici și în măsura timpului disponibil, va continua acțiunile umanitare. „Am decis să ajut cât pot de mult oamenii aflați în nevoie și uitându-mă în urmă mă văd ca pe un pion. Eu am fost promotorul și m-am ocupat de organizare, dar totul a venit de la sine și cu drag pentru copii. E musai să ne uităm și la cei de lângă noi” crede sincer și curat Daniela Ciocodeică.

Oana Berliba-Soare