Teatrul ocupă un loc important printre tabieturile târgoviștenilor. Sala este mereu plină și tot mai mulți regizori aleg scena Teatrului Tony Bulandra, dar totuși, cine-i domnul Bulandra și de ce teatrul Cetății îi poartă nunele?
Pe 13 martie 1881, în capitala Țării Românești, într-o familie bună, se naște Tony Bulandra, unul dintre cei 12 copii ai familiei Bulandra. Până la vârsta liceului a trăit la Târgoviște, însă părinții au decis să-l ducă la București pentru a-și continua studiile. Studiază Conservatorul de Artă Dramatică sub îndrumarea lui Constantin Nottara și pentru că pică Bacalaureatul, de rușine, pleacă în turneu cu trupa de teatru a mentorului său.
„Copilăria mi-am petrecut-o la moșie, la părinții mei. Nu voi uita niciodată clipele când porneam și sburdam pe întinsul câmpiei, în bătaia soarelui, printre lanuri… Asta e tot… Liceul, l-am făcut la București. Nu eram un elev prea bun. Capul nu-mi era la învățătură. În schimb, declamam la toate serbările școlare. De pe atunci, se născuse, în sufletul meu, dragostea pentru teatru. Când eram în clasa VI-a de liceu am intrat la conservator. Părinții mei s-au opus. A trebuit să le promit solemn că îmi voi da bacalaureatul. Cu condiția aceasta mi-au îngăduit…“
Joacă în unele dintre cele mai apreciate și cunoscute piese de pe scena Teatrului Național și, după ce se căsătorește, profitând și se situația materială convenabilă, începe să facă demersuri culturale pe cont propriu. În 1914 pune bazele Campaniei Dramatică Mărioara Voiculescu – Bulandra, dar și Teatrului Modern, iar în 1924 inițiază Campania Bulandra Maximilian Sorin.
De asemenea, Tony Bulandra joacă și în primele filme din istoria cinematografică românească: Amor fatal în 1911 și Dragoste la mănăstire în 1912. Are o contribuție remarcabilă de-a lungul vieții, atât asupra cinematografiei, cât și a scenei teatrului. De-a lungul vieții primește Ordinul „Steaua României” în grad de comandor, cu Ordinul „Meritul Cultural” și cu „Legiunea de Onoare Franceza” . Tony Bulandra moare pe 5 aprilie 1943, la București.
Tocmai datorită contribuției sale majore și talentului excepțional, în semn de omagiu și de mândrie, oamenii Cetății Târgoviște i-au dedicat un teatru.
