Astăzi de la soprana Camelia Bărbuță am învățat că visurile se pot îndeplini indiferent de vârstă, de așteptările pe care le au ceilalți de la noi, dar și că destinul poate fi puțin împins de la spate.

Mamă a trei copii, Camelia Bărbuță este profesoară de canto la Liceul de Artă „Bălașa Doamna” din Târgoviște de mai bine de 6 ani. Deși părinții își doreau să fie medic, ea a simțit că universul are altceva rezervat. A ajuns în Târgoviște în 2000 și-a început să ia lecții de muzică la Școala Populară de Arte. Apoi a absolvit Facultatea de Muzică din cadrul Universității Valahia. Ulterior a urmat și cursurile Conservatorului din Cluj. Pe când era încă studentă la Conservator, Camelia a rămas însărcinată cu ce-l de-al treilea copil, Sara. S-au amuzat atunci când mama exersa ore întregi pentru canto, dar, iată că, bebelușul a venit pe lume și-a călcat hotărât pe urmele mamei.

Fiind singura dintre copiii familiei Bărbuță care a ales o carieră muzicală, la doar 16 ani, Sara este hotărâtă să devină un pianist celebru. Repetă 7-8 ore zilnic și se pregătește să urmeze Conservatorul în străinătate. Pentru că muncește din greu, Sara s-a întors de la Olimpiada Națională de Muzică pe locul II la categoria pian, deși elevii Colegiilor de Artă mai populare au fost favorizați.

Din dorința de a-și încuraja fiica și de a-i da emoția scenei atât de vitală pentru un artist, soprana Camelia a ales s-o aducă pe Sara pe scenă alături de ea. „Se creează o atmosferă frumoasă între noi. Ne propunem să facem un obicei din asta”, ne-a mărturisit mama. Relația frumoasă dintre mamă și fiică alimentată de magia muzicii se vede și în felul în care Sara vorbește despre mama ei:

” Experiența este provocatoare din punct de vedere academic și emoțional, însă faptul că am parte de susținerea atât pasivă, cât mai ales activă a familiei, îmi oferă curajul de a mă dedica din ce în ce mai mult pianului. De când eram mică mă uitam cu admirație la mama mea cântând pe scenă. Știind câtă muncă stă în spatele fiecărei piese. Hobby-ul meu preferat era învârtitul în jurul mamei in timp ce făcea vocalize. Încercam să imit mimica feței ei, imaginându-mi că eu cânt de fapt. Iar anul acesta a fost o ocazie așa de frumoasă să putem cânta amândouă pe aceiași scenă. Îmi doresc ca în viitor să cântăm cât mai mult și cât mai bine împreună.”

Felul în care pianul Sarei se sincronizează cu vocea caldă și cristalină a Cameliei este dovada că iubirea dintre mamă și fiică se poate simți chiar și mai puternic și profund decât ne imaginăm ori simțim noi.