Cristian Oftez, mezinul de la Trooper: „Eram fascinat și îndrăgostit de chitară!”

„Noi rămânem o familie înainte de a fi o trupă.”

Asta mi-a spus Cristi și cred că de asta mi-am dorit atât de mult să le adun poveștile și să vi le ofer alături de cele mai iscusite cuvinte ale mele. Așa că, astăzi vorbim despre cel mai mic membru al familiei Trooper – Cristian Oftez. Nu cred că vreun moment din povestea lui a fost doar o coincidență fericită. Locul lui era în Trooper, iar ce-a fost înainte, a fost antrenament.

Muzica rock a răsunat în casa familiei Oftez încă de când Cristi era doar un copil. Îl fascinau sunetele chitarei și-a început să-și dorească una doar a lui ca să-și poată îndeplini visul – să cânte pe scenă alături de Iron Maiden. Cum tatăl lui a fost cel care i-a cultivat dragostea pentru muzica rock, tot el a fost și cel care i-a pus în brațe lui Cristi prima chitară. Degetele unui puști de 15 ani au îndurat atunci multe ore de exersat pe zi. Pasiunea era atât de mare încât își folosea aproape orice resursă, doar-doar să mai învețe un acord, o tehnică, o melodie. „Accesul ăsta ușor la informație îți și ia din recompensă”, spune Cristi, adolescentul care folosea puținul acces la internet pentru a învăța lucruri noi despre chitară.

În 2003, pe vremea când cânta pe unde apuca împreună cu colegii de liceu, Cristi a decis să formeze o trupă. Până să ajungă la Trooper a trecut prin mai multe formații. Într-o seară, trupa lui a ajuns să deschidă un concert al băieților de la Trooper chiar aici, la Târgoviște. Chimia a fost inevitabilă. Întâi au devenit prieteni și atât, apoi au descoperit că repetă în aceeași clădire și ușor-ușor se pava drumul spre Trooper.

Pe la finalul lui 2013, băieții i-au propus lui Cristi să devină rezerva lui Laurențiu Popa. Pasiunea lui nebună pentru chitară și respectul lui față de trupă s-au văzut în clipa în care, în 3 săptămâni, a învățat 21 de melodii. Câteva luni mai târziu, după ce fanii l-au primit pe scenă mai mult decât călduros, Cristi a devenit oficial a treia chitară permanentă din Trooper. A fost exact ce lipsea din trupă.

Până în 2014 a stat în public și doar a ascultat spectacolul făcut de Trooper. Apoi a devenit parte din proiect și-a fost atât de natural absorbit de public și de legătura pe care băieții o au unii cu ceilalți încât, dacă n-ai ști, n-ai zice că n-a fost acolo de la început.

Dacă vă spun un secret, promiteți să nu-i spuneți lui Cristi? Dacă o să îl întrebați pe el, vă va spune că el e serios și realist și mai cu capul pe umeri. Ca un adevărat absolvent de Politehnică. Dar când atinge chitara e la fel de copil ca toți ceilalți. Se bucură cu atât de mulă sinceritate de fiecare moment pe scenă și se emoționează mai des decât ați crede atunci când e vorba despre visul lui. Am descoperit la Crist un entuziasm pe care rar îl vezi la un muzician și o energie de care n-ai cum să nu te molipsești. În spatele chitarei e mai multă inocență decât lasă să se vadă și, deși e foarte atent la ce face, fiecare atingere a coardelor e pasiune pură.