David Pătru a plecat de acasă la 14 ani pentru a-și îndeplini visul: Îmi lipsesc tot mai mult părinții

În ultima vreme tot mai mulți copii ajung să facă lucruri greu de imaginat. Toată lumea se grăbește să blameze statul, educația, anturajul, muzica trap, dar părinții sunt cei care fac, de fapt, diferența. Astăzi am descoperit un argument cât se poate de frumos.

David Pătru are 18 ani și a plecat de acasă la doar 14 ani pentru a deveni unul dintre cei mai buni baschetbaliști ai țării. În cea mai sensibilă perioadă, adolescența, David a fost singur, pe banii lui, în București. Influențată fiind de ce se întâmplă zilele acestea prin țară, am tot discutat pe tema asta și mi-a mărturisit că părinții lui l-au educat suficient de bine cât să poată alege între bine și rău și cât să poată filtra oamenii din jurul lui. Dovada încrederii în educația lui și a dedicării a stat faptul că și-au lăsat băiatul de 14 ani să plece singur în Capitală. Acum, David le e recunoscător și își dorește să-i inspire pe ceilalți, nu doar ca disciplină și performanță, ci și ca valori și atitudini.

S-a apucat de baschet la doar 7 ani și, treptat, echipa școlii a devenit club oficial, iar David a muncit ca să devină cea mai bună variantă a lui. De când era încă în clasa a VI-a a primit prima ofertă de la Dinamo, dar abia la 14 ani, când era dorit de multe cluburi, inclusiv de CSM Târgoviște, David a acceptat invitația celor de la Dinamo și-a intrat în echipa de juniori. La un an a ajuns să joace și în echipa de seniori, concomitent, și să aducă alături de echipă trofeu după trofeu. A obținut și singur mult trofee la competiții naționale și internaționale pentru cel mai bun jucător, cel mai bun marcator și multe altele.

Deși avea foarte multe antrenamente, și-a dat examenul de Bacalaureat odată cu colegii săi și, imediat după afișarea rezultatelor, reprezentanții Facultății de Sport din Pitești l-au invitat să facă parte din echipa lor de baschet și să-și continue studiile. A ales să îmbine munca din sala de sport cu cea din sala de curs pentru că nu vrea să renunțe la sport nici după ce cariera lui de jucător va ajunge la final.

David nu are superstiții, dar are determinarea de a fi un sportiv excelent. Când intră pe teren doar jocul contează, iar dacă pierde se folosește de această oportunitate pentru a înțelege cum să evolueze. E hotărât să ajungă chiar și la echipele europene și, de ce nu, poate chiar în NBA.

E deja evident că David este un model nu doar pentru cei care vor să urmeze o carieră sportivă, ci și pentru noi toți, dar și părinții lui David sunt demni de admirație. Au riscat și, deși își văd destul de rar copilul, pe ușa casei lor întră un sportiv de performanță cu șanse mari să rămână în istoria sportului românesc.