Pasionat de istorie de mic copil, Mihai Oproiu și-a folosit mai târziu în viață pasiunea, dar și dorința de a scoate la lumină pagini necunoscute din istoria municipiului reședință de județ, în beneficiul tuturor. A fost profesor de istorie, muzeograf și director al Muzeului Județean Dâmbovița, inspector școlar în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Dâmbovița, doctor în istorie, profesor universitar și este publicist și unul dintre cei mai importanți istorici ai Dâmboviței. Ca toți oamenii valoroși, este și modest, deși contribuția sa la educația și cultura dâmbovițeană este una uriașă. Născut la data de 14 iulie 1943, ajunge la frumoasa vârstă de 80 de ani și lasă în spate o muncă de cercetare și dedicare ce nu pot fi trecute cu vederea.

De la debutul editorial cu „Inscripții și însemnări din județul Dâmbovița”, în 1975 și până astăzi, a strâns peste 30 de titluri ca unic autor sau în colaborare. Dintre acesta amintim: „Dicționarul istoric al localităților județului Dâmbovița” (1983), „Stampe târgoviștene” (1996) alături de Constantin Manolescu, „Orașul și împrejurimile sale între 1600-1848” (1999), „Orașul și împrejurimile sale între 1821-1918” (2001, în colaborare cu Pârvan Dobrin), „Târgoviște, două decenii de democrație (1918-1938)” (2005), „Așezări sătești de pe Valea Ialomiței” (2000, în colaborare cu Luminița Oproiu), „Spicuiri din presa dâmbovițeană” (2007, colaborare), „Cultura medievală târgovișteană” (2008, cu Agnes Erich), „33 voievozi de Târgoviște” (2009, colaborare), „Străbătând veacurile. Album” (2010, colaborare). A dedicat de asemenea lucrări de sinteză unor partide istorice, „Partidul Liberal” (2005) și „Partidul Național Țărănesc” (2005, în colaborare).

Îi mulțumim pentru eforturile sale de a pune în valoare pagini de istorie locală și județeană și de a transmite mai departe pasiunea sa pentru istoria locurilor natale. Îi dorim ani mulți cu sănătate înainte!

Oana Berliba-Soare