Uneori îmi place să trec oamenii prin filtrul inocenței mele doar ca să vă arăt cum e să privești fără prejudecăți. Deși, l-am văzut de multe ori pe scenă, când i-am întins prima dată mâna am decis să uit tot ce auzisem vreodată despre el și să-mi las instinctul să decidă. Am darul de a vedea ce e mai bun în oameni, iar astăzi vă spun ce-am văzut dincolo de actorul Liviu Cheloiu.
De aproape 20 de ani urcă pe scena Teatrului Tony Bulandra din Târgoviște și dă viață unor personaje pe care e greu să le mai desprinzi de vibratoul din vocea lui. În copilărie era deliciul familiei de fiecare dată când începea să imite tot soiul de animale sau personaje și n-a durat mult până ca toată lumea să vadă că locul lui este pe scenă.
În vremea în care studia arta teatrală la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, l-a avut ca profesor pe regizorul și scenograful Mihai Constantin Ranin. Câțiva ani mai târziu, pe la începutul lui 2003, Mc Ranin l-a chemat pe Liviu să vadă Teatrul din Târgoviște și, după discuții nu foarte lungi, Liviu Cheloiu a ajuns să fie astăzi cel mai vechi actor angajat al Teatrului Cetății Târgoviștei. Dar n-a urcat doar pe scena de la Târgoviște. A avut proiecte în Sf. Gheorghe, Sibiu, Slatina, Craiova. București și pe multe alte scene. Mai mult, Liviu a făcut parte din distribuția serialelor La bloc, La Servici, O lume nebună, nebună, și chiar și din proiecte precum Lecții de Viață.
Joc oriunde pot să joc. Mi-am tratat fiecare proiect cu același respect și același atașament.
De curând, a decis să acorde mai multă atenție și cinematografiei. Cei ce vor să-l vadă în rolul principal, pe marele ecran, o pot face începând cu 29 noiembrie când, la Cinema Independența va avea loc premiera filmului Eroii de la Podul Jiului.
Și pentru că a simțit că e momentul să dea înapoi o parte din ce a învățat în mai bine de 20 de ani de meserie, astăzi Liviu Cheloiu îi învață pe copii arta teatrală în cadrul unei școli private. Plăcerea pe care o are în a interacționa cu oamenii și bucuria pe care i-o dau cei mici care-i savurează fiecare indicație, îl fac pe Liviu să nu obosească niciodată.
Absoarbe fiecare personaj și lasă câte o bucată din el în fiecare replică pe care o rostește. Le e recunoscător oamenilor care, în ciuda gurilor rele, trec pragul teatrului într-un număr la fel de mare ca întotdeauna și crede în pasiunea noii generații de actori. Am descoperit, dincolo de actor, un personaj în sine. Am descoperit un Liviu Cheloiu care-și înțelege limitele, care savurează bucuria scenei cu la fel de mult entuziasm chiar și după atâta vreme și care, deși pare intangibil, răspunde mereu la întrebările bine puse.
Claudia F. BADEA