De cele mai multe ori, în spatele unui zâmbet radiant se ascunde o mare durere. Iar povestea medicului stomatolog Constantin Burguera o confirmă, chiar dacă acesta reușește să mascheze totul și să se concentreze pe bucuriile vieții, pe a lucra profesionist și pe a aduce bine celor din jur. „Nu regret nimic din viața mea. Dacă aș lua-o de la capăt, aș trăi la fel pentru că am avut o viață superbă. Fiecare moment, fiecare minut a fost superb.”, spune el cu același zâmbet molipsitor pe chip.

“După moartea fratelui, viața mi s-a schimbat radical.”

S-a născut în București, în urmă cu 50 de ani – mama româncă, tatăl venezuelean, dar a mers împreună cu familia în Venezuela. Deși pasionat de calculatoare, a urmat și a absolvit Facultatea de Stomatologie la Universitatea Los Andes din Mérida, alături de fratele său geamăn, Elias și s-a specializat ulterior  în paradontologie și implantologie la Universitatea Latinoamericana din Mexic. „Îmi amintesc că eram în ultimul an de liceu, eram în mașină și ne-a întrebat tata ce vrem să facem pe mai departe. Eu voiam inginerie, tot ce e cu calculatoare, îmi plăcea foarte mult. Nu mai știu ce a răspuns Elias. Dar tata ne-a propus stomatologie. Eu nu știam ce înseamnă, nici nu mersesem vreodată la stomatolog. Dar am acceptat și fiind copii de profesori universitari am intrat direct la facultate. După un an de anatomie și fiziologie, fără a vedea o gură măcar, nu mi-a plăcut, dar mă bucur că tata nu m-am lăsat să renunț.”, spune medicul în vârstă de 50 de ani, pasionat de profesia sa pentru care dedică timp lunar perfecționării la diverse cursuri online.

După ce a finalizat masteratul în Mexic, s-a întors în Venezuela și a deschis o clinică de stomatologie alături de fratele său, de care era foarte apropiat. Moartea acestuia, în 2018, i-a zguduit existența și i-a schimbat calea în viață. „După moartea fratelui, am luat-o razna, viața mi s-a schimbat radical pentru că eram foarte apropiați. În ianuarie a murit, în februarie am venit în România. Am luat un bilet de avion având la Târgoviște un văr al mamei și bine că am venit aici. A fost cea mai bună alegere! Dacă rămâneam acolo sigur intram într-o mare depresie.”, povestește Constantin Burguera despre cum a ajuns la Târgoviște, orașul care i-a adus liniște după imensa pierdere.

„Simt că trăiesc în plus și simt că trăiesc și pentru el!”

Nu avea intenția să se stabilească aici, dar Dâmbovița i-a devenit acasă și acum îi sunt aproape și băiatul cel mare, sora alături de care lucrează și familia acesteia, la fel și mama, care este dâmbovițeancă și tatăl. „Fără intenția să rămân, m-am interesat de procedura pentru echivalarea studiilor și a fost atât de ușor, pentru că, deși am întâlnit reticență la minister, dat fiind că sunt singurul Constantin Burguera și erau multe referințe despre mine pe internet, mi-au dat repede atestatul. Am venit la Colegiul Medicilor aici și am început să lucrez. M-am gândit să stau un an și au trecut patru. Am reușit să fac multe lucruri – partea profesională a mers foarte bine și m-am obișnuit cu cultura de aici. Iubesc Venezuela, am o clinică acolo, am lăsat-o fetei mele care face stomatologia. Dar nu mă pot întoarce, nu cred că reușesc să fac asta.”, mărturisește cu durere încă în suflet, o durere care l-a mobilizat să se adapteze și să profite de ceea ce i se întâmplă, să trăiască viața și pentru fratele său. „După mortea fratelui, simt că trăiesc în plus și simt că trăiesc și pentru el.”

Nu cunoștea limba română, dar cum nu a putut să-și echivaleze permisul de conducere, a trebuit să dea și aici examen de permis. „M-a ajutat foarte mult. Am învățat limba prin studiul legislației. Nu știam nici măcar ce înseamnă un trotuar. Stăteam cu traductor lângă, pe telefon. Am studiat și am trecut examenul imediat.”, spune medicul ce s-a străduit să-și perfecționeze cunoștințele de limbă pentru a comunica eficient cu pacienții, aspect ce i se pare esențial în profesia sa.

Mulțumirea pacienților pe care o simte în atitudinea lor îi aduce și cele mai mari satisfacții, în plan profesional, iar în plan personal – călătoriile, acesta fiind un hobby care îl motivează. A văzut America, China, îi place Istanbulul, Parisul și Atena, și-a propus să termine de vizitat Europa, Japonia rămânând apoi pe lista sa. „Eu zâmbesc tot timpul pentru că am avut o viață superbă, în ciuda a tot, în ciuda a trei divorțuri și mai ales în ciuda morții fratelui. Eu simt că trăiesc!”, este lecția pe care ne-o oferă Tino, așa cum îi spun apropiații.