Profesorul Ileana Marin a predat chimia timp de 40 de ani, a pregătit zeci de medici români, iar astăzi, la 64 de ani, nu trece nicio zi fără să-și țină orele de pregătire. Deși nu și-a dorit să fie dascăl, dragostea pentru chimie și mai ales pentru copii, au transformat-o în unul dintre cei îndrăgiți profesori ai Cetății. Blândețea și respectul cu care își tratează fiecare elev în parte, dar și abilitățile profesionale au făcut ca, în ciuda ieșirii oficiale din sistemul de învățământ, profei de chimie să nu-i lipsească elevii. Predă una dintre cele mai puțin atrăgătoare materii pentru copii, dar dragostea cu care vorbește despre pasiunea sa este molipsitoare.
La doar 14 ani a plecat singură în București pentru a studia la unul dintre puținele licee cu predare în franceză. N-a urmat apoi o facultate de limbi străine, ci s-a îndreptat spre sălile Politehnicii, în proaspătul Institut Național de Chimie, la Facultatea de Tehnologie Chimică. Își dorea să lucreze în propriul ei laborator, în liniște, însă la momentul absolvirii, doar 5 posturi erau disponibile pentru industria chimică și mult peste 100 pentru învățământ. Așa, în 1980, a făcut primul pas în învățământ devenind profesor de chimie la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu”, unde a reușit să facă performanță cu clasele pe care ceilalți profesori nu și le doreau.
A predat pentru 10 ani și la liceul din Nucet unde a și organizat primul Simpozion din Dâmbovița pe tema chimiei. În 2009 a devenit profesor de chimie al Colegiului Național „Constantin Cantacuzino”, loc din care s-a și pensionat la începutul pandemiei. Deși ar fi putut, nu și-a dorit niciodată să predea în București sau în afara țării. A încercat pe când avea în jur de 40 de ani să devină profesor al Universității Valahia din Târgoviște, dar, în ciudat diplomei de 10, a fost respinsă pentru că era „prea bătrână”. Spune mereu că cel mai atractiv lucru la materia pe care o predă este, fără îndoială, experimentul, dar, din nefericire, în toată cariera pedagogică a primit doar de 3 ori substanțe, ultima dată fiindu-i luate înapoi de către stat după doar câteva zile.
În 40 de ani de carieră a pregătit zeci de dâmbovițeni pentru facultatea de medicină și pentru cea de farmacie. Astăzi spune cu mândrie că mulți dintre doctorii la care merge sau chiar doctori care i-au făcut intervenții chirurgicale sunt elevi pe care ea i-a pregătit.
„Pe lângă faptul că am iubit copiii, i-am și respectat. ”, iar acest lucru i-a făcut pe elevi s-o îndrăgească și să o respecte, chiar dacă nu a predat cea mai plăcută materie. Ține și astăzi legătura cu prima sa generație de elevi, spune că va înceta să lucreze cu copiii doar atunci când sănătatea nu i-o va mai permite și se bucură de fiecare dată când un fost elev o sună după examenul de rezidențiat.
