După o carieră de 11 ani de bariton, pe cele mai mari scene din Occident, Yuriy Tsiple s-a întors la origini, însă nu în Maramureșul istoric, în Ucraina, unde s-a năsut, ci în Dâmbovița, județul care l-a adoptat, cum singur o spune cu bucurie, fiind căsătorit cu soprana dâmbovițeancă Cristina Dan și unde a revenit la prima dragoste – folclorul.

Acesta i-a dirijat cumva întreaga existență, făcând parte nu  numai din sufletul său, dar chiar din ADN. Bunicul său cânta amator la vioară și l-a atras spre această lume care lui, copil fiind, i s-a părut fascinantă. „Cu el urmăream Tezaur Folcloric, singura emisiune de folclor care se difuza atunci și așa i-am descoperit pe toți artiștii de folclor din România. Îi urmăream atât de fascinat”, își amintește cu nostalgie Yuriy, care a început să cânte devreme, acompaniat de bunicul său și încurajat de mătușa – profesor de vioară și director de Școală Populară de Arte. Talentul său a fost recunoscut, câștigând toate premiile I și trofeele la concursurile și festivalurile la care participa.

„Am avut norocul să lucrez cu cei mai mari dirijori, ariști, regizori. Aceasta a fost șansa mea”

Dar când a venit vremea să se înscrie la Conservator, la București, neexistând secție de folclor, a trebuie să opteze pentru canto academic, dat fiind că vocea bine timbrată îl ajuta. Astfel că a trebuit să renunțe la folclor, pentru că din punct de vedere tehnic este altă emisie vocală. „A fost un sacrificiu mare, pe care mi l-am asumat. Nu regret. Pentru că dacă am făcut acest pas, am reușit să fac și carieră, am reușit să cânt cu cei mai mari artiști. Am întâlnit oameni de cea mai mare calitate în domeniul operei, cu o pregătire extraordinară, dar foarte normali, foarte firești. Eu dacă aș sta să mă gândesc, nu aș găsi să reproșez ceva cuiva dintre cei cu care m-am intersectat în acești 11 ani”, spune artistul în vârstă de 38 de ani, al cărui palmares este impresionant. „Sunt unul dintre cei mai privilegiați artiști tineri români , am avut norocul să lucrez cu cei mai mari dirijori, ariști, regizori. Aceasta a fost șansa mea”, spune cu modestie Yuriy, ale cărui calități vocale și manieră de a interpreta și transmite mesajul din spatele notelor sunt incontestabile. Este de altfel singurul român care a ajuns să cânte opera „Soldații” pentru care a studiat un an de zile și pentru care Opera din Zurich a luat titlul de Teatrul Anului datorită acelei montări.

„Dâmbovița se aseamănă foarte mult cu Maramureșul”

Dar opera care i-a adus atât de multe satisfacții profesionale l-a ținut departe de folclor. „Am suferit că, atâta timp cât am cântat operă, nu am cântat folclor. Soția mea îmi este martor. Veneam de la repetiții de la Teatrul din Strasbourg și căutam să văd ce a mai apărut nou la mine, în Maramures, ce a mai lansat Ionuț Dolănescu, ce a mai lansat Mariana Ionescu Căpitănescu, ce mai zic tinerii din tânăra generație, să văd ce-a mai apărut în folclor. Ea zicea că nu o să pot să cânt numai operă și că este sigură că revin la folclor”. Și așa a fost. În prezent colaborează cu Orchestra Populară Chindia și cu Orchestra Muntenia și este angajat al Coralei Catedralei Mitropolitane, care aparține de Arhiepiscopia Târgoviștei. Dâmbovița i-a devenit acasă. „Dâmbovița se aseamănă foarte mult cu Maramureșul ca natură – avem de toate, ca în Maramureș. Îmi plac oamenii și locurile firești, simplitatea, oamenii care nu se fălesc. Mi-am făcut foarte mulți prieteni în Dâmbovița cu care mă înțeleg foarte bine. Județul Dâmbovița m-a adoptat, m-am măritat aici, cum se spune. Nu ne gândim să plecăm și i-aș ruga pe cei care conduc această țară să se gândească foarte bine la viitorul românilor, să nu-i facă să-și dorească să plece.”

Dincolo de doruri și dureri, îi rămân muzica și familia, de asemenea bucuria sinceră de a transmite emoție prin cântec.