Preocuparea pentru a avea școli în care să fie educată tânăra generație este iarăși reprezentativă pentru această epocă. În vreme ce comercianții urbei erau în mare parte neștiutori de carte, pentru odraslele lor doreau școli cât mai multe și cât mai bune. Iată o pledoarie pentru înființarea de școli transmisă primarului localității și consilierilor în anul 1882:
„Ar fi trist lucru pentru Târgoviștea noastră, Domnule Primar și Domnilor membri ca și de acum înainte să rămână tot lipsită de un asemenea focaru de cultură și să nu punem umărul, mai cu seamă când vedem că efectele acestei lipse adesea sfâșie inima a multora din onorabilelele familii, când nu mai pot face nimic cu fiii lor după ce ajung a fi desbrăcați de tot ce e mai sacru în sufletul lor, umblând necontrolați pe strade. Știința pedagogică demonstră că copiii sunt toți egali, moralmente și intelectualmente, din nascere, afară de mici excepțiuni, dar că ceia ce-i face să devină buni sau răi, virtuoși sau corupți, silitori sau leneși, ambițioși sau nepăsători, tâmpiți sau inteligenți, este numai îngrijirea părintească ce să dă copilului la cultura sufletului lui, este numai educațiunea. ”
Conform Turnul Cetății.ro, pledoaria avea ca obiectiv aprobarea de către primar și consilieri ca o sumă cât de mică să fie prevăzută în buget pentru înființarea unei școli cu absolut tot ceea ce era necesar: local de școală, profesori, pedagogi și guvernante, mobilier și câte și mai câte.
