Suntem în secolul industrializării. Vrem să facem totul repede, ieftin și cât mai mult de-o dată. În timp ce lumea aleargă nebună după lucruri de duzină, la Târgoviște unicitatea și truda încă mai sunt „la modă”. Aici în Cetatea l-am cunoscut pe domnul Gheorghe Drăgan, un bătrân blând și cu o liniște aparte în privire, care încă-și mai poartă meseria ca pe o brățară de aur. El a rămas ultimul blănar din județ.
Astăzi, domnul Drăgan lucrează în cămăruța lui mică din pasiune și cu multă dragoste, dar n-a fost mereu așa de liniște în jurul lui. A lucrat la stăpân de la vârsta de 11 ani până în ziua înrolării în armată și un an după terminarea pregătirii militare. S-a angajat apoi la Upet și-a fost cel mai tânăr și mai apreciat maistru timp de 18 ani, însă viața avea alt plan pentru el. În 1983 a făcut o căciulă de blană pentru un milițian. Superiorii milițianului au fost impresionați de croiala atentă a domnului Drăgan și așa a primit el sarcina de la Partid să lase utilajele și să facă producție din blana pe care-o producea județul nostru, la Moreni și Văcărești. Dintr-o oferă imposibil de refuzat în acele vremuri a pornit un drum pe care se află și astăzi la 79 de ani.
Acum „ultimul blănar din Târgoviște” e mulțumit și împăcat cu povestea pe care vă invităm s-o ascultați chiar din gura lui. Singurul moment în care vocea i s-a stins a fost când ne-a spus că dacă el va renunța să mai prelucreze blănuri naturale, meseria va dispărea odată cu el. E nedrept că sârguința, pasiunea și munca mâinilor au fost înlocuite de mașinării care nu pot pune suflet în ceea ce fac.
Puiu Jipa, la Oamenii Cetății cu Gabriel Cristache