La 30 de minute distanță de Târgoviște, un loc cu un farmec aparte cucerește pe orice vizitator. Este vorba despre domeniul Cantacuzino de la Florești, unde se poate ajunge urmărind indicatorul spre “Micul Trianon”. Pe 150 de hectare, în lunca Văii Prahovei, Gheorghe Grigore Cantacuzino (supranumit Nababul) primar al Bucureștiului și premier al României începutului de secol, construia, la începutul secolului XX, o replică a Palatului Trianon cu grădină franceză, bazine și canale cu apă, dar și arbori de esență rară, terenuri de vânătoare și echitație, așa cum probabil își dorise din anii în care studia la Paris.
Vremurile au fost nemiloase cu domeniul și palatal, dar pentru un iubitor de istorie, imaginația și energia locului completează spațiile golite de timp și oameni.
Pe domeniu se organizează astăzi diverse evenimente pentru susținerea acțiunilor fundației care dorește restaurarea palatului și a celorlalte clădiri.
Micul Trianon, palatul care urma să aibă 15 încăperi la parter, placat la exterior cu piatră de Albești, asemănătoare travertinului care face furori astăzi, imita ca structură și fațadă Palatul Trianon, cu cele 10 coloane neoclasice grupate în perechi. În fața palatului a fost amenajat și un bazin, a cărui formă se poate distinge și în zilele noastre. Nababul Cantacuzino nu a apucat să se bucure de luxul palatului pe care îl ridica. A murit înainte ca acesta să fie finalizat, iar fiul acestuia nu a dorit să continue proiectul tatălui său. A încuiat clădirea și a plecat. Așa că în Micul Trianon nu au răsunat pașii dansatorilor și râsetele tinerelor invitate la bal. Primii care au vandalizat palatul au fost germanii în timpul primului Război Mondial, când au furat tabla de cupru de pe acoperiș și sobele e teracotă. Apoi au urmat cutremure, al doilea război și furturile localnicilor. După naționalizare, în clădirile anexe rămase în picioare s-a înființat un sanatoriu TBC, care funcționează și azi.
Grădina din fața palatului, desenată de peisagistul francez Emile Pinard după modelul parcurilor „à la française” cobora în mai multe terase de la bazinul astăzi secat, înspre lunca Prahovei. Din bazin, apa se scurgea în trepte într-un canal cu apă, care traversa tot parcul și poate fi urmărit și astăzi, deși secat, până la vărsarea în Prahova. Peste acest canal cu apă, erau construite mai multe podețe, dintre care unul, cel mai mare, se păstrează foarte bine și astăzi. În parc erau înălțate mai multe statui din piatră, ale căror fragmente se mai văd risipite prin iarbă. Tot în incinta parcului, la o mică distanță de palat, se află o altă construcție impunătoare datând din jurul anului 1830, un imens castel de apă înalt de 30 de metri, care seamănă izbitor cu Turnul Chindiei de la Târgoviște, pe care în mod sigur a vrut să îl imită.
