I s-a spus că nu o să reziste într-o meserie a bărbaților. Avea 28 de ani și era cameraman amator de patru ani. Acum are aproape 54 de ani și o carieră frumoasă de cameraman de televiziune, atât pe teren, cât și în studio, la care a adăugat experiență de editare video și mai nou voice-over. Cu pasiune, voință și anduranță, a reușit să le demonstreze că și femeile pot tuturor celor care nu-i dădeau șanse de reușită.

„Zbate-te, nu sta deoparte, că nu e o meserie de domnișorică”

Totul a început de la îndemnul tatălui ei, fotograf amator, care a primit o cameră video și a îndemnat-o pe Lili, cum îi spun prietenii, să învețe să filmeze. Ea era absolventă de liceu de construcții și lucra la o firmă de instalații. Era o meserie ce nu-i făcea plăcere. Însă cu acea cameră video a descoperit o pasiune care avea să-i schimbe viața.

„Habar n-aveam ce înseamnă să fii cameraman, pentru că este o foarte mare diferență între cameramanul amator și cel de televiziune. Un regizor de montaj, Loți, m-a învățat. Veneam de la filmări și îmi spunea că nu poate să difuzeze ce am filmat. M-am dus la el și l-am întrebat ce greșesc. Mi-a zis că încadrez foarte bine, dar mișcările nu sunt bune. A fost șansa mea. Pe vremea când am început, televiziunea era cumva diferită față de ce este acum, nu era comercială. Eu de la Loți am învățat baza, dar pe teren mă întâlneam cu cameramani cu experiență care îmi spuneau: Zbate-te, nu sta deoparte, că nu e o meserie de domnișorică. Eram singura femeie cameraman la acel moment. Mai exista o fată în PRO TV, cu care m-am întâlnit în 2002 și am înțeles că am început cam în același timp. Am vrut să le demonstrez celor care spuneau că sunt femeie și nu rezist în meseria asta că femeile sunt foarte puternice emoțional. Nu puteam să mă detașez, plângeam și filmam și ajungeam acasă, îmi îmbrățișam familia recunoscătoare.”

„Am filmat toți președinții și mari personalități, dar nu asta m-a impresionat cât m-au impresionat oamenii simpli”

A început la SuperNova, o televiziune locală din București ce s-a închis. În Dâmbovița s-a angajat la Antena 1 Târgoviște. A lucrat în televiziunile locale din Târgoviște, apoi s-a întors în București la Giga TV, un post de televiziune național, dar care s-a închis și el foarte repede. Au urmat TVR2, TVR1 – apoi la agenție națională de presă AGERPRES. În 2018 s-a mutat cu jobul la Agro TV unde este editor video și câteodată cameraman. Aici a învățat și ce înseamnă regie de emisie, este și editor emisiuni, editor spoturi video, iar mai nou voiceover, fiindu-i descoperită vocea de povestitor.

A fost determinată în pasiunea ei. A ajutat-o și fizicul mai robust, dar cel mai mult puterea interioară. „Ce mi-a fost foarte greu a fost să rezist ideii că meseria asta aparține bărbatului. Când am ajuns în Târgoviște se punea pariu că plec într-o lună, în două, până la doi ani, când s-au plictisit să mai pună pariu. Mai ales că aparatura mea cântărea 35 kg la vremea respectivă și la știri, când alergi după oameni nu aveai cum să filmezi cu trepied. Alergai cu camera pe umăr, iar camera cântărea 15 kg.”

O operație la coloană i-a înlesnit drumul către o altă pasiune

Meseria i-a adus multe satisfacții. „Am cunoscut oameni senzaționali, am văzut locuri frumoase și întotdeauna am spus că sunt binecuvântată să am o astfel de meserie. Am filmat toți președinții și mari personalități, dar nu asta m-a impresionat cât m-au impresionat oamenii simpli, păstrătorii de tradiție”, spune Liliana Iordan. Însă pasiunea sa i-a pus în pericol chiar viața. „M-am dedicat foarte mult meseriei pentru că e pură pasiune. N-am simțit c-am muncit niciodată în acești ani. Am făcut în fiecare zi același lucru, dar diferit. Dar n-am avut grijă de mine. La un incendiu nu am văzut o treaptă și am căzut pe scări. Am suferit operație pe coloană”, povestește ea.

A fost un moment de cotitură în care a dezvoltat o altă pasiune. „În toamna lui 2015 când eram la pat și mă întorcea soțul de pe o parte pe cealaltă am zis că meseria de cameraman nu o mai pot face și că trebuie să fac altceva. Și trebuia să fac ceva să ies din starea de îngrijorare. Și am zis că pot să stau pe scaun și să lucrez” spune ea, demonstrând din nou multă forță interioară. Avea abilități pentru lucrul handmade, fiind un talent moștenit pe parte maternă – își confecționa haine în tinerețe. A fost numai un pas până la mărgelit.

Realizarea de bijuterii handmade o relaxează

Totul a început cu o provocare din parte fetei sale, care îi este și model pentru bijuteriile realizate. I-a solicitat niște brățări ale prieteniei din fire înnodate pentru prietenele ei. „Căutând pe youtube am dat peste un tutorial cum se lucrează un anume colier și m-a atras pentru că eu, în clasa a XII-a, primisem un colier din perluțe de la o doamnă, colier care m-a intrigat foarte mult – părea împletit și totuși nu era. Dând peste acel tutorial am flat că tipul acela de colier era de fapt croșetat și așa am început”, ne împărtășește Liliana cu emoție. Vine de la serviciu seara și lucrează două-trei ore. Este un hobby care o relaxează. „Nu am o problemă cu răbdarea pentru că și în meseria de cameraman și editor video îți trebuie foarte multă răbdare și eu le aveam deja antrenate”, spune ea. Și îi ies din mână adevărate bijuterii. Nu le confecționează pentru comerț, deși mai participă uneori la târguri. Pictează cu mărgele și lucrează de la două ore la câteva zile, în funcție de complexitate. Pune accentul pe tradițional și pe simboluri și surprinde esențialul cu migală, arătând că o femeie este și puternică, și sensibilă în același timp. O lecție de viață!

Oana Berliba-Soare