Vlad Miriță: „Muzica a devenit parte din viața mea înainte de a deveni o pasiune!”

Universul știe uneori mai bine decât noi de ce avem nevoie și ne îndrumă pașii către căi care, deși par să nu ni se potrivească, devin după o vreme cele mai sigure rute. Așa s-a întâmplat și în cazul tenorului Vlad Miriță. Deși a fost îndrumat de mic către muzică și a studiat-o, multă vreme n-a înțeles că aceasta este vocația lui. Talentul lui a fost descoperit de profesorul de religie pe când Vlad avea doar 12 ani. N-a acordat pe atunci prea multă importanță nici complimentelor și nici sfatului de a urma o carieră teologică. Abia câțiva ani mai târziu mama sa a reușit să-l convingă să cânte și să ia lecții de canto la Școala Populară de Arte din Târgoviște. A devenit tot mai priceput la muzică, însă nu credea că aceasta va fi cariera lui. Muzica era o alternativă, ceva ce făcea cu timpul lui liber. Tocmai de asta a ajuns să fie student al Academiei de Studii Economice din București.

Tânărul tenor nu s-a luat prea mult în serios nici atunci când a cucerit publicul și juriul Festivalului din Mamaia, în 2002. Momentul în care Vlad și-a dat seama că muzica e mai mult decât o pasiune în 2006 când a fost angajat la Opera Națională. Directorul Operei de la acea vreme a făcut demersuri speciale pentru a-l angaja deoarece târgovișteanul nu absolvise Conservatorul ori altă instituție de specialitate. Când a văzut efortul depus pentru ca el să fie angajat ca solist, a înțeles că locul lui nu e altundeva decât pe scenă. „Abia atunci am fost convins că ăsta e drumul meu!” Dragostea pentru muzică l-a dus în 2008 și pe scena de la Eurovizion unde a cântat alături de Nico. Astăzi, alături de Marcel Pavel și Iordache Basalic, aduce la viață piesele din opera italiană și piese românești precum Copacul și Oameni. În cadrul Zilelor Cetății, tenorul Vlad Miriță a primit o Diplomă de excelență pentru cei 20 de ani dedicați muzicii.

„Drumul meu este un dar divin pentru că nu cred că e suficient să fii talentat ca să ai succes.”

Discutând despre pasiunile sale și despre lucrurile pe care le face în afara scenei, am aflat că Vlad este îndrăgostit iremediabil de natură. „Când eram mic mă visam un medic veterinar într-o grădină zoologică din occident.”. Nu și-a îndeplinit acest vis, însă tenorul, împreună cu soția lui, se îngrijesc de o mică fermă. I-ar plăcea ca oamenii să înțeleagă cât de roditor și prețios este pământul Cetății. Îmbină muzica și dragostea pentru natură și nu uită să pună peste ele dragostea pentru Dumnezeu.