Bucureşti, micul Paris de altădată, a devenit în seara zilei de 4 martie 1977 un oraş al ruinelor. Blocurile Scala, Continental – Colonadelor, Dunărea, Casata, Nestor dispăruseră. Bilanţul a fost devastator: 1.578 de persoane şi-au pierdut viaţa, strivite sau asfixiate sub dărâmături, din care 1.424 în Bucureşti. Numărul total al persoanelor accidentate s-a ridicat la 11.300, iar 32.900 de clădiri au fost grav avariate sau distruse; circa 35.000 de familii au rămas fără adăpost. Circa 760 de unităţi economice au fost afectate. Pierderile economice înregistrate s-au ridicat la aproximativ două miliarde de dolari.
1977 a fost un an de cotitură și în istoria Târgoviștei. După dezastrul cutremurului din 4 martie, Târgovişte nu a suferit distrugeri. Atunci, puterea comunistă a început să gândească un plan de mutare a capitalei, geologii dând asigurări că Târgovişte este ferită de seisme. Astfel „unda de șoc” a venit nu de la natură, ci de la oameni.
Aşa că ceea ce nu a putut să dărâme cutremurul, au pus la pământ buldozerele. „Se face un plan megaloman: rămânea Curtea Domnească, actualul palat cu două-trei nivele, dispărea Biserica Domnească şi apărea o piaţă imensă, cu o rază de 500 de metri, care rădea jumătate din oraş. La momentul în care se intervine nici conducătorii de atunci ai oraşului, nici ai judeţului, nu erau dâmboviţeni şi nu-i interesa că se intervine în centru. Deci, centrul istoric, târgul dinăuntru, târgul de la începutul secolul XIX şi începutul secolul XX, este ras în trei ani, în proporţie de 90%. Ce se păstrează este parţial din actuala stradă A. Ioan Cuza, deci acel triunghi până în Calea Domnească. Acesta a fost primul val. Demolările au continuat pe strada Stelea, în faţa mănăstirii şi în câteva alte locuri. Faţă de Bucureşti, la noi nu s-a demolat nici o biserică. Pe partea cealaltă de biserica Stelea erau clădiri cum vedeţi şi acum pe centrul vechi. Străzile erau destul de înguste. Casele de negustori aveau de obicei prăvălia sau atelierul la parter, locuinţa proprietarului la etaj, iar la mansardă locuinţe pentru calfe, ucenici. Una se mai păstrează pe partea dreaptă, cum se vine de la Biserica Târgului, spre vechile telefoane. Norocul nostru că a venit Revoluţia şi s-a încheiat demolarea.”, declara pentru Gazeta Dâmboviței, istoricul arheolog Petru Diaconescu.
Iată cum arata zona Centrului vechi în 1972, cu câțiva ani înainte de cutremur, când aici s-a filmat „Astă seară dansăm în familie”, o savuroasă comedie românească.
