Chiar dacă nu s-a născut la poalele Turnului Chindia, domnul Aurelian Filcu a venit cu drag la noi după zeci de ani petrecuți în Craiova. Astăzi, este restaurator de mobilier de patrimoniu atestat de Ministerul Culturii, dar dragostea lui pentru lemn începe încă de mic.

Bunicul său a fost tâmplar, iar mai târziu își studia cu atenție și unul dintre vecini, tot tâmplar. S-a îndrăgostit de lemn – de mirosul lui, de texturile diferite de la o specie la alta și de poveștile pe care lemnul le poartă peste timp.

A absolvit Școala de Arte și Meserii, aceiași ca și Brâncuși și, ani mai târziu, chiar a pus mâna pe o trusă specială de scule a unuia dintre colegii lui Brâncuși, dar și pe o parte dintre operele acestuia pe care le îngrijește. După facultate s-a angajat la fabrica de mobilă de la Craiova, cea care exporta o bună parte din ce producea și, după ce-a trecut de stagiul militar și a mai lucrat un an la fabrica de mobilă, a decis să se angajeze la Muzeul de Istorie din Craiova unde a început să restaureze mobilier prețios. A fost și profesor-maistru timp de 12 ani. Deși a fost profesor și a încercat să-i învețe și pe alții meseria lui, nu a găsit niciun ucenic la fel de pasionat și de serios ca el.

Nu se dădea înlături de la nimic și în 32 de ani la Muzeu și apoi la propria firmă, n-a stricat niciodată o piesă de muzeu. Pe lângă mobilier, a lucrat și în biserici, majoritatea celor din Craiova având amprenta lui. Mai mult, pentru că iubea lemnul, în perioada regimului comunist a restaurat în secret o biserică.

De-a lungul atâtor ani de meserie i-au trecut prin mână tot felul de piese de lemn, fiecare cu poveștile ei. A început să restaureze și piesele personale de mobilier ale unor oameni importanți și a ajuns treptat să fie respectat și apreciat. La Brukenthal și-a luat și atestatul pentru a putea restaura piese de patrimoniu.

În urmă cu câțiva ani, pentru a fi mai aproape de copii, s-a mutat la Tărtășești, dar continuă să restaureze mobilă pe care oamenii i-o aduc din întreaga țară. Și-a transformat casa într-un muzeu și își dorește să-și strângă lucrările și poveștile într-un catalog care speră să fie la loc de cinste pus de copiii lui.

Este foarte pasionat de sculptură și, cu multă răbdare, concentrare și atenție dă viață lemnului peste care anii lasă de multe ori urme adânci.