Am spus de mult ori că-mi plac povești și de aceea caut uneori oameni care să știe să le spună. În fuga mea după povești, am descoperit omul care-mi poate vorbi despre o lume reală, pe care eu n-am văzut-o niciodată. Astăzi am avut bucuria de a sta la povești doamna Catrinel Lăzărescu Tănase, omul care a văzut străzile Cetății înainte ca ele să se schimbe pentru totdeauna.

Catrinel Lăzărescu Tănase este nepoata negustorului târgoviștean Iorgu Lăzărescu, una dintre cele mai importante personalități ale Târgoviștei de la sfârșit de secol XIX și jumătate din secolul al XX-lea. Deși, pe când avea doar 9 ani, bunicul său i-a lăsat ei și fratelui ei toată averea trudită de el, nu vă imaginați că aceasta a fost o binecuvântare pe capul familiei Lăzărescu. Are amintiri dragi legate de bunicul său și-l admiră tare mult „Era un bunic foarte iubitor! Era un tip extrem de echilibrat, era tacticos.” Dar, copil fiind, a asistat și la momentele în care bunicul său a pierdut totul odată cu intrarea Armatei Roșii în România și cu instaurarea regimului totalitar. Și astăzi este marcată de deznădejdea de pe chipul bunicului său din acele vremuri și se mâhnește de aceste nedreptăți. Nu doar o dată a asistat la perchezițiile securității și nici stigma socială nu era ceva tocmai ușor pentru un copil.

A urmat cursurile Colegiului Național Constantin Carabella din Târgoviște, ca și mama și fratele său și, deși moștenise dragostea pentru istorie de la mama sa, n-a putut să se înscrie la Facultatea de Istorie din București decât la 22 de ani din cauza faptul că avusese un bunic cu multe afaceri și avea un tată care studiase în străinătate. După ce-a terminat cursurile Facultății a devenit profesor pentru mai bine de 10 ani, însă naveta obositoare a determinat-o să aleagă un alt drum. Astfel, în 1977 devine responsabilă cu organizarea evenimentelor culturale la Cercul Militar din București, unde stă până în 1997. Acolo trebuia să verifice fiecare artist sau intelectual pe care-l invita, ca nu cumva să fi scris ori să fi zis vreodată ceva la adresa regimului. Nu a fost o muncă ușoară, însă a și cunoscut marile personalități ale țării, mai ales că anii ’70 au fost mai relaxați din punctul de vedere al regimului totalitar în România.

După rezoluție a reușit să recupereze o parte din averea bunicului și-a vândut multe dintre proprietăți în speranța că ceva bun se va obține din ele, însă e destul de tristă atunci când vorbește despre ce s-a ales de munca bunicului ei. Din fericire, a reușit să recupereze o parte din mobilierul vechi și-acum are casa plină de piese de colecție care ar face invidios pe orice iubitor al vechiului și-al lucrurilor elegante. S-a mutat înapoi aproape de orașul său, însă nu pe Centru Vechi, ca odinioară, ci la Valea Voievozilor.

Din fericire pentru noi, Iulia Ghercă a descoperit această doamnă minunată și-a convins-o să ne împărtășească și nou poveștile despre Târgoviștea de altădată. Așa a ajuns doamna Catrinel Lăzărescu să scrie numeroase articole pentru Turnul Cetății și să facă astăzi parte din Asociația Târgoviștea Restaurată, luptând pentru conservarea caselor vechi, cu povești și cum însemnătate pentru istoria și cultura noastră locală. „Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge să scriu ceva.” Cu toate acestea, intenționează să-și adune într-o carte scrierile despre Târgoviștea Veche și despre familiile care au trăit la acea vreme. De asemenea, colecția impresionantă de fotografii cu personalități ale vremii și cu toate casele deja distruse vor face și ele parte dintr-o expoziție sub denumirea „Târgoviștea demolată în timp de pace.”

Pe cât de mare e nostalgia și dragostea pe care o are în glas atunci când povestește despre Târgoviștea copilăriei sale, pe atât de multă durere se simte în vocea ei atunci când vorbește despre cum a ajuns să arate astăzi Centrul Vechi al orașului. „Pășesc în acest oraș și mi se pare că pășesc într-un oraș complet străin.” Este un om care a văzut multe și, deși are mai bine de 80 de ani, memoria sa e o adevărată bijuterie a Cetății care ar trebuie protejată, dar și exploatată pentru a afla cât mai multe povești.