Există oameni care dezvoltă o foame necontrolată pentru povești și atât de mult le plac încât fac tot posibilul să le afle pe toate. Cred că asemenea iubitor de povești, de mistere și de fapte este Radu State, unul dintre editorialiștii Gazeta Dâmboviței și unul dintre oamenii ale cărui texte stau cu mândrie, între două coperte, pe raftul cu cărți îngrijit atent de profesorul Ionuț Cristache.

Radu State s-a născut în celălalt capăt de Românie, tocmai la Zalău și deși vorbește cu mândrie despre faptul că este ardelean, el spune poveștile printre zidurile Cetății încă din 1991. Pasiunea pentru istorie s-a născut din admirația pentru profesorul său din generală care semăna cu domnitorul Cuza. Apoi, descoperind că are o memorie vizuală extrem de bună, si-a dezvoltat pasiunea și cunoștințele și-a ajuns să reprezinte Zalăul la Olimpiadele Naționale de Istorie. În special în perioada liceului, puțini știu, dar Radu a făcut sport de performanță, mai exact fotbal, dar când a trebuit să meargă la facultate a lăsat în urmă cariera de sportiv pentru cea de cercetător.

S-a înscris la facultatea de istorie din Cluj într-o perioadă în care mulți n-ar fi avut curajul sau dorința de a o face. Norocul a făcut să fie departe de „centru” și să nu sufere din pricina cenzurii. Ba mai mult, a fost printre puținii norocoși care au pus mâna și pe cărțile interzise de regimul totalitar. Tot la Cluj a cunoscut-o și pe Mariana, soția lui, o dâmbovițeancă la fel de pasionată de istorie, care l-a adus la sud de Carpați. Ea este și cea care, cu răbdare și condei, colorează poveștile scrise de Radu și le dă fărâma de suflet de care știința are nevoie. A venit la Târgoviște în 1991 pentru un post de cercetător la Muzeul de Istorie, dar cum postul nu fusese scos la concurs, a lucrat ca profesor la Pucioasa. Abia în 1993 a devenit oficial cercetător al Muzeului, dar a stat doar un an pentru că se simțea limitat, iar abilitățile lui extraordinare erau risipite. Din 1994 și până astăzi, Radu State lucrează la Arhivele Dâmbovițene.

Deși inițial alesese arheologia, după doi ani a rămas la istoria teoretică, cea făcută din biblioteci, săli de studiu și arhive. După licență și master la Cluj, Radu și-a făcut și doctoratul în istorie, la Universitatea din București. Este un istoric de excepție, cu multe cunoștințe, cu un talent oratoric deosebit și o viziune realistă asupra lucrurilor. Editorialele sale din fiecare joi, din paginile Gazetei, sunt o bijuterie pe care toți dâmbovițenii ar trebui să o prețuiască. Radu ne spune săptămânal povești frumoase din istoria noastră, o istorie fascinantă care nu se găsește în manuale. Pasiunea și bucuria cu care Radu vorbește despre istorie ar trebui să fie un reper pentru cei care trăiesc fără a-și pune sufletul în ceva.