Primul spital județean a fost înființat în anul 1822, sub domnia lui Grigore Dimitrie Ghica, cel care a aprobat amenajarea unui așezământ sanitar cu patru camere, o casă pentru doctor și o alta pentru spițărie și spițer, la Mănăstirea Stelea. Spațiul de aici era considerat adecvat și generos pentru o asemenea utilitate și chiar dacă locuitorii erau împotriva ideii ca un spital să funcționeze în zona negustorească, așezământul a fost amenajat aici.

Conform informațiilor din volumul „Cultura târgovișteană între mijlocul secolului al XVIII-lea – începutul secolului al XX-lea” autori Mihai Oproiu, Mihai-Ștefan Radu și Alexandra-Ioana Oproiu, pentru buna funcționare a spitalului s-a instituit taxa de o para la leu din vânzările realizate în Târgul din Afară, pe lângă obolul acordat de credincioși pentru biserică. Taxa a fost curând anulată la cererea orășenilor care au solicitat ca banii să fie folosiți pentru altceva, dat fiind că noua instituție nu avea pacienți dornici să fie internați la spital, locuitorii fiind obișnuiți să fie tratați de boli acasă. Mai mult chiar, orășenii au solicitat ca în loc de spital să se facă o școală pentru învățătura copiilor sărmani.

Aflăm din Encicopedia Târgoviștei că în anul 1833 spitalul județean apărea ca o instituție sanitară nou creată prin stăruința vornicului Barbu Știrbei și funcționa într-o clădire ce exista la întretăierea străzilor Avram Iancu și Calea Domnească. Cu anii, spitalul județean a câștigat încrederea locuitorilor, prin medicii care lucrau în instituție, iar în 1899 instituția a beneficiat de primul local propriu, în incinta Curții Domnești, dotat cu aparatură necesară, un laborator pentru analize și cu personal adecvat.