Dincolo de șanțul Cetății, la marginea fostei capitale a Țării Românești, începând cu prima jumătate a secolului al XIX-lea încep să se adune populații de rromi. Proaspăt ieșiți din robie, încercând să-și facă propriul drum, n-au fost aduși direct în „buricul târgului”, ci au rămas la marginea orașului. Rromi s-au stabilit în zona de sud a orașului (Prepeleac) și zona de nord (Suseni și Priseaca).

Într-o discuție cu Profesorul George Coandă, acesta ne-a povestit că, în afară de cei ce fuseseră robi și trecuseră prin munci greu de imaginat, în Prepeleac ajung și rromi meșteri – rudari, lăieși, vătrași și lăutari. Dar de ce au primit astfel de nume carierele în care ei locuiau? Ei bine,  denumirile precum prepeleac sau șerpărie au fost date de târgovișteni.

Astăzi am descoperit etimologia acestor două zone. Pe de-o parte, în zona din apropierea Pieței 1 MAI, prin anii ’70 a fost ridicat un bloc foarte lung în care au fost aduși rromi. Se amestecaseră și cu români și, deși unii dintre ei lucrau la Upet, nu erau puțini cei care ajungeau să fie închiși pentru furturi sau alte infracțiuni. Din cauza acestor viclenii și a răutăților, târgoviștenii au decis să denumească zona „Șerpărie”.

Cât despre Prepeleac, ei bine, această denumire are mai multe înțelesuri, toate în strânsă legătură cu populația din acea zonă. Prepeleacul definește un loc cu despicătură, făcând referire la Șanțul Cetății care-i despărțea pe nou-veniți de târgovișteni. Pe de altă parte, prepeleacul definește o prăjină cu două crăcane care se mai folosește încă și astăzi pentru a pune la scurs oalele proaspăt spălate sau orice altceva era nevoie. Nu în ultimul rând, denumirea de prepeleac are și sensul de sărac, căci, până la urmă, ce averi puteau să aibă pe atunci oamenii proaspăt dezrobiți?

Astăzi, în toate cartierele populate în urmă cu două secole de rromi lucrurile s-au schimbat, au evoluat, iar unele zone sunt de nerecunoscut.