sursa foto: Historia.ro
A fost o vreme, dacă vă vine a crede, când moșia orașului nostru, fostă capitală a Țării Românești, era la un pas de a deveni zestrea cu care domnitorul Alexandru Șuțu, ultimul domnitor fanariot din Țara Românească, voia să-și mărite fata, pe Catinca. Voia să o mărite cu boierul Manolache Băleanu, dar chiar să-i dai moșie o capitală? Noroc că târgoviștenii n-au stat cu mâinile în sân.
Toate acestea se întâmplau pe la începutul secolului al XIX-lea, ne spune Enciclopedia Orașului Târgoviște, în vremea în care încă mai existau domnii fanariote. Când un domnitor ajungea pe tron, se străduia să-și recupereze banii cu care și-a plătit domnia, dar să pună și de-o parte într-un timp cât mai scurt, dar Alexandru Șuțu a cam întins coarda și s-a lovit de hotărârea și determinarea târgoviștenilor.
În octombrie 1820, domnitorul își trimite dregătorii să obțină moșiile Târgoviștei, mai mult sau mai puțin legal. Aceștia se lovesc însă de furia târgoviștenilor și abia scapă cu viață din mâinile lor. 300 de târgovișteni pleacă spre București, către Divan, pentru a depune o jalbă, prin care să demonstreze vechimea proprietarilor moșiilor Cetății, dar și prin care să abată blesteme asupra boierilor ce încercau să le fure moșiile. Boierii încearcă să-i amenințe pe oamenii cetății și să le spună că, dacă nu-și cedează moșiile, îi așteaptă osânda și închisoare.
Nu a fost, vă dați seama, niciun chiar să înduplece vreun târgoviștean. Conform istoricului dâmbovițean Mihai Gabriel Popescu, Domnitorul Alexandru Șuțu și fiica sa se sting în 1821 din cauze misterioase, târgoviștenii spunând că este rezultatul blestemelor puse asupra lor. La revoluția lui Tudor Vladimirescu mai mor câțiva boieri, dar și ei sunt considerați victime ale blestemelor.
Abia în 1825, în timpul domniei pământene a lui Grigore Ghica, toți târgoviștenii își recapătă actele de proprietate și fost capitală devine din nou a oamenilor cetății.
Acest moment mistic din istoria Târgoviștei marchează apariția expresiei „Gură de Târgoviște”. Cum se crede că blestemele rostite de târgovișteni, de preoți și localnici la un loc, abătute asupra domnitorului, i-au luat viața acestuia în cele din urmă, de fiecare dată când un blestem rostit de cineva se împlinea, acestuia i se spunea „Ce gură de Târgoviște ai!”.
