Suntem în perioada Examenelor Naționale, cel mai prielnic moment pentru a trage concluzii cu privire la nivelul de educație la care ne aflăm. Cum nouă nu ne stă în fire să ne dăm cu părerea fără să-i consultăm pe cei care se pricep mai bine, astăzi am stat puțin de vorba cu Profu’ de română pe tema Evaluării Naționale care tocmai s-a încheiat. Pe Florentin Gheorghe l-ați mai întâlnit la noi în revistă, însă, de data asta, am stat la povești puțin mai serioase.
Deși există o dezbatere destul de aprinsă pe alocuri cu privier la subiectele de la Evaluarea Națională de anul acesta, în ceea ce privește limba română, Florentin ne-a spus că subiectele au fost de nivel mediu, accesibile, dar că cei care critică, uită momentele dificile, emoționale, sociale și didactice, prin care au fost elevii nevoiți să treacă. „Un examen național nu e Olimpiadă ca să fie doar pentru cei mai buni. El trebuie să poată fi parcurs și de către copiii care poate nu au o înclinație către domeniile evaluate la nivel național.”, spune Florentin. Având în vedere gradul de dificultate el așteaptă note destul de mari din partea absolvenților, notele mici fiind totuși o dovadă și a indolenței elevilor. Din fericire, subiectele de anul acesta s-au sincronizat cu cerințele testelor PISA și pentru că se bazează mai puțin pe reproducerea de conținut și mai mult pe interpretarea unui text la prima vedere, rezultatele examenelor pot fi considerate reprezentative în determinarea gradului de analfabetism funcțional la care ne aflăm.
Discutând cu Florentin despre presiunea care se pune pe elevi la o vârstă atât de delicată atunci când vine vorba despre aceste examene mi-a mărturisit că „trebuie să le explicăm copiiilor că este doar un examen. Trebuie tratat cu seriozitate, dar nu este un capăt de lume.”. în ceea ce-l privește, la 14 ani a luat decizia de merge la Seminarul Teologic deși nu simțea neapărat o vocație în acest sens. După patru ani a luat decizia de a merge la Facultatea de Litere demonstrând pe propria lui piele că deciziile de la acea vârstă sunt importante, dar nu neapărat decisive. Cel puțin în acest ultim an de școală generală ar fi fost important ca fiecare școală să beneficieze de un specialist care să-i ajute pe cei mici să-și identifice aptitudinile și să se orienteze într-o posibilă carieră.
Din păcate, mulți profesori și o bună parte a autorităților nu înțeleg diferențele majore dintre absolvenții de la începutul anilor 2 000 și cei de astăzi. Acum copiii nu mai au nevoie de cineva care să le spună ore în șir informații. Au nevoie de cineva care să-i ghideze în a alege sursele potrivite de informare. Sistemul nostru de învățământ are încă mult de recuperat, dar dascăli precum Florentin ne dau încredere că lucrurile se pot schimba și că educația poate fi și îndrăgită de elevi.
